prietenii mei nu au pagină pe facebook, n-au blog, n-au skype, n-au messenger, n-au nici telefon mobil. eu n-am adresa lor. eu nu ştiu unde-s ei.
bărbaţii mei iubesc pe altele. poate şi pe mine… oleacă. numai că asta nu-i serios să iubeşti oleacă şi, deci, nu se ia în calcul.
cunoscuţii mei mă cunosc doar atunci când eu vreau să fac cunoştinţă cu ei. atunci cunoscuţii mei mă privesc aşa, chipurile atinşi de gestul meu aiurea, noi am mai făcut cunoştinţă mai înainte doar. în fapt însă ei nu mă cunosc şi nici nu mă privesc. nişcum. şi nu mă salută. nişiodată.

anii trecuţi mă aveam bine măcar cu toamna. anu ista am o presimţire că în locul toamnei a venit altcineva. habar n-am cine-i femeia asta. fără ploi, fără vânt, fără ţâţe…