Are să moară
Şi-această primăvară,
Cum altele-au fost
Şi-acum nu au nici un rost.
Doar urme de noroi
Lăsate-n mine de voi
După ce-aţi plecat,
Cu-amorul agonizat.
Cu faţa pălită,
Cu privirea risipită,
Arunc ţărâna
Peste încă una.
Are să moară
Şi-această primăvară,
Cum altele-au fost
Şi-acum nu au nici un rost.
Doar urme de noroi
Lăsate-n mine de voi
După ce-aţi plecat,
Cu-amorul agonizat.
Cu faţa pălită,
Cu privirea risipită,
Arunc ţărâna
Peste încă una.
de ce?
pentru că ai de ales. de aia…
îngropând fericirea exterioară, contemplând fericirea lăuntrică
fericire exterioară – fericire lăuntrică?